''ti-ai impartasit bucuriile, reusitele si esecurile, dezamagirile si mofturile cu mine si acum imi spui ca nu ma pupi ca nu sunt gagica ta?!? pai unde e dorul de care-mi spuneai si cum sa cred ca abia asteptai sa ma vezi cand tu...esti RECE?!?''
asta i-as fi spus si mult mai multe dar de ce m am blocat aseara si n-am reusit sa exprim decat nemultumirea fata de lipsa de atentie (ca o fata plangacioasa) ?
l-am dezamagit si/sau l-am faut sa sufere/ cel putin sa-i para rau ca i-a pasat. cu toate ca am zis ca fac eu asta, el e cel care si-a luat primul jucariile si a plecat..eu doar am facut-o oficiala (situatia) si mi-am asumat gestul (curaj si putere,nu?). si a inceput sa ploua.
cred ca e vorba de o nesincronizare. pentru ca un lucru mi-e clar: nu a fost decizia mea! hotararea a fost indusa de el; ma simt ca si cum m-ar fi obligat sa fac asta.
a fost alegerea lui pana la urma!! si cred ca asta face sa ma doara mai tare si mai ales ma intriga. sunt trista si furioasa si-mi vine sa ma duc sa-l snopesc in bataie ca o mama pe un copil ce a fost neascultator: numai la fund l-as bate pana i l-as inrosi!! si Doamne, ce placere as avea uitandu-ma la siroaiele de lacrimi de pe fata lui!!!
dar cine sa inteleaga?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu