I've lost myself somewhere along the way... does that make me lost..(?)...or just another person.
Citeam blogul unei fete de 26 de ani... am vazut in ea multa dragoste, capacitate de a iubi. Eu, care dintotdeauna mi-am dorit sa nu mai simt, eu care in ultimele luni de zile incepusem sa cred ca omul/femeia, cu cat inainteaza in varsta, simte din ce in ce mai putin, mai stins, mai infundat......
Totusi, se pare ca nu e chiar asa. Fata al carei blog l-am citit e o persoana cu mult talent, cu inteligenta, cu multe...... ii respect scrierile si o voi urmari pentru a analiza si a compara. Are 26 ani si, totusi, am regasit in postarile ei sentimentele mele din liceu, din perioada adolescentei in care simteam, visam si traiam. Eram capabila sa vad cum mi se 'sfarma' sufletul, sau sa plang din cauza unui baiat. Iar acum nu mai pot simti nici macar iubirea.
Simt ca m-am pierdut EU pe MINE... sau pur si simplu m-am transformat? Problema e ca nu mai regasesc nicio farama din ce eram inainte din punct de vedere sentimental. Am vandut Puterea (Slabiciunea) de a simti pe Experienta innegrita de suferinta. Si nici macar nu reusesc sa-mi dau seama daca-mi pare rau sau nu.
Am incercat fortat sa trec cu vederea stereotipul din expresia "omul/femeia" (femeia nu e om?!) si bine am facut. :)
RăspundețiȘtergereEu cred ca pasiunea si entuziasmul sunt doua momente pe care le experimentezi de foarte rare ori in viata. Anume atunci cand cineva te pacaleste si la finalul drumului obosit si blazat.
Tu poate ai fost pacalita in liceu. De-acum incolo doar tu contezi si esti doar vigilenta sa nu te mai pacaleasca nimeni.
Nu te-ai pierdut. Doar te-ai maturizat. :)
:))nu..ideea era omul(in general) dar am simtit ca ma refer mai mult la femeie. si de-asta am accentuat. dar totusi am vrut sa pastrez si ideea de general...de aceea 'bara' aceea :) Si da! se pare ca am fost des pacalita
RăspundețiȘtergere